Scriu acest articol ca urmare a unui șuvoi de acuze precum că sunt nazistă, deloc empatică și fără pic de rațiune (dacă este să mă iau după unele comentarii) de pe grupurile de facebook ale unor oameni care au mai mult sau mai puțin legătură cu învățământul. Și eu sunt profesor, iar anul acesta împlinesc 20 de ani de când predau, iar în ultimii ani am studiat domeniul educațional la cel mai înalt nivel tocmai pentru a nu mă lăsa manipulată în mod ieftin, pentru a gândi și a avea curajul să-mi spun părerea, chiar dacă nu mă încadrez în spiritul de turmă.
Țin să precizez de la început că acest articol nu se dorește a fi o generalizare la adresa acelor cadre didactice dedicate, care își fac meseria din vocație și care depun un efort constant în a se perfecționa și în a oferi elevilor o plus valoare didactică permanentă. Am sute de exemple de acest fel în activitatea mea de trainer și din lucrul cu profesorii români și străini de peste 5 ani. Am mii de absolvenți profesori pentru care am un respect deosebit, însă nu toți se încadrează în această categorie. A se vedea limbajul de mahala al personajului din poză care se pretinde a fi un lider. Ceea ce veți auzi în continuare s-ar putea să deranjeze multe urechi, dar … e mai bine să fii autentic și să spui ce gândești decât să minți frumos de teama de a nu deranja pe cineva!
Problema de la care a plecat discuția este următoarea: o doamna invățător sau profesor (nu știu exact) are cancer și întreba pe un grup dacă poate să opteze pentru predarea online. Sunt mulți oameni în țara asta care au cancer dar care nu au posibilitatea de a munci online. Până aici nimic spectaculos, doar că în momentul în care mi-am exprimat părerea că doamna respectivă ar trebui să iasă la pensie pe caz de boală sau să-și ia concediu medical pe perioada citostaticelor (lucru care mie mi se pare normal de altfel) au sărit pe mine o armată de apărători ai dreptății să mă acuze că nu am inimă, că nu sunt deloc empatică, că femeia are dreptul etc etc. Poate că da, poate că nu, însă, ca să reiau esența problemei și din perspectiva unui părinte care are copilul la clasa respectivă și se vede în situația de a-l ține încă 1 an acasă în fața calculatorului, în timp ce toți colegii lui merg la școală în mod normal, zic eu că empatia ar trebui să aibă dublu sens. Și copiii au dreptul la o educație normală așa cum un cadru didactic are dreptul la repaos. Or în situația dată nu este o soluție pe termen lung învățământul online, ci oferirea unui post pe măsura puterii și capacității doamnei dacă dorește totuși să rămână în activitate.
Ceea ce mi se pare mie de bun simț, anume să-ți vezi de sănătate – că e primordial – nu li se pare la fel colegilor doamnei care țin să mă amenințe că vor ajunge comentariile mele la minister și pe la televiziuni să vadă toată lumea cine sunt eu. Nici o problemă, pot să spun lucrurile astea pe postul cu care colaborez pentru a va ușura munca pentru că niciodată nu mi-a fost rușine cu opiniile mele. Însă mi-e rușine că foarte puțini au curajul de a spune lucrurilor pe nume, iar faptul că în toată degringolada cu pandemia a fost dată această posibilitate de a lucra online în învățământ, cu siguranță vor fi găsite o mulțime de tertipuri de către cei care s-au obișnuit acasă și vor să continue așa. Oare cum era dacă nu exista această opțiune? Toată lumea face front comun pentru a apăra sincopele, anomaliile și derapajele, dar nu am văzut un singur cadru didactic să iasă public și să spună: hei, toată școala online am trimis câteva fișe pe whatsapp și mi-a fost foarte bine! Vreau în continuare online pentru că mai am câteva fișe de trimis! Repet: NU GENERALIZEZ! Mă refer aici la persoane ca fostul învățător din clasa pregatitoare a fiului meu care nu a facut nici o oră online din martie până în iunie deoarece știa că iese la pensie. Absolut nici o ora, vă dați seama??? Iar el a fost plătit pentru această perioadă cu salariul întreg. Iar exemple din acestea sunt mii în toată țara. O parte din aceștia vor opta în continuare pentru școala online deoarece „au dreptul”. Dar noi, cei din alte domenii de activitate, cum ar fi să optam pentru activități online? Că suntem și noi oameni, avem drepturi, iar unii dintre noi sunt bolnavi.
Iată de ce efectul Dunning Kruger își face simțită din plin prezenta în învățământ. Pentru cei care nu știu la ce se referă, cei doi cercetători care l-au definit au observat de-a lungul unor studii faptul că persoanele cu o competență foarte mică într-un domeniu s-au apreciat ca având o competență mult mai mare decât cea reală, în timp ce persoanele care chiar erau competente s-au apreciat pe sine ca fiind mai puțin competente. În învățământul românesc, cei competenți care au o viziune cât de cât realistă a locului în care se află nu derapează niciodată în acest fel, însă vedem ultraspecialiști dintre profesorii de pe Facebook care au multe greșeli de gramatică și de ortografie, însă se consideră foarte buni și de neînlocuit. Despre ei vorbesc în acest articol pentru că majoritatea sunt apărători înfocați ai învățării online.
Învățarea centrată pe elev este o glumă la noi în țară, ca dovadă turnura luată de discuția la care am fost admonestată. Nu s-a pus nici un moment problema faptului că doamna respectivă ar putea găsi o soluție împreună cu directorul sau cu părinții, ea dorea online și punct! Deci, elevii sunt pe locul 50 în această ecuație.
Chestiunea cu apărarea „clanului” și spiritul de revoltă la părerile altora dar care nu coincid cu ale tale am văzut-o în multe locuri, dar ca să începem cu „unde ne este omenia si empatia” în condițiile în care unii copii stau de aproape 1 an acasă, au devenit anxioși, nervoși și depresivi, parcă este prea mult. Sau că vom vorbi noi despre tine la televizor! Vă aștept, dragii mei, în felul acesta îmi faceți mai multă publicitate! Și voi vorbi și eu despre cei care au un limbaj suburban, însă pretenții de mari dascăli. Poza articolului este sugestivă pentru nivelul celor care se erijează în purtători de cuvânt și deținători ai adevărului absolut. Profit de ocazie si îi invit la o emisiune pe domnul Cornel Duca si pe doamna Corina Colita sa discutam despre calitatea invatamantului. Pe mine m-au blocat. Poate le trimite altcineva invitatia!Pentru a fi totul clar, nu sunt de acord cu școala online. Poate fi în regulă atunci când faci un curs de scurtă durată în care toți participanți se implică, dar nu când înveți să scrii și să citești online. Și ca să nu uit: profesorii există pentru că sunt elevi care au nevoie de ei, nu invers!
Hai, aștept să dați cu pietre!
Leave a Reply